Portalul Tau
Referate On Line Cele mai apreciate retete culinare doar pentru tine! Orice programel de care ai nevoie! Doar pentru a nu cauta prea mult!
Referate On Line
 
Kut.Ro-Primul Motor de Cautare in Domeniile .ro

Kuta pe site Kuta pe Web   

 

 Categorii
 
   
Slideshow Slideshow
 
Flamanzi, oras doar pe hartie
De la 1 aprilie 2001, satul Flamanzi a devenit oras. Transformarea nu a schimbat insa cu nimic viata rurala a flamanzenilor.
Guvernul Romaniei a decis: cu incepere din data de 1 aprilie 2004, satul Flamanzi, resedinta comunei cu acelasi nume din judetul Botosani, sa fie oras. Luati pe nepregatite, satenii n-au apucat sa se mute peste noapte la oras si se incapataneaza sa circule cu caruta pe bulevardele neasfaltate.VIOREL ILISOI

Orasul Flamanzi, atestat documentar din aprilie 2004, freamata de viata urbana. In centru, un fel de Flamanzi-City, sunt concentrate institutiile vitale: parlamentul local, primaria, politia, posta, banca, bursa (specializata pe produse agricole), sediile marilor firme, economatele de lux, televiziunea. Toate intr-un peisaj dominat de constructii inalte, pe o latura a drumului european E58. La margine de tot sunt plasate industriile poluante. Catre periferii, aglomeratia urbana se rarefiaza, locul i-l iau cartierele de resedinte rasfirate intr-o nesfarsita si reconfortanta verdeata.

Spre meritul lor, orasenii din aceste cartiere n-au uitat traditia si le face placere sa iasa zilnic la plimbare cu atelajele, luand cu ei, din garaje, coase, furci, sape si tot ce aminteste de indepartatul trecut agrar al orasului. Se plimba toata ziua prin imprejurimile dominate de culturi cerealiere, iar seara revin in oras, starnind invidia celor care se intreaba daca altceva n-au de facut. La intoarcere, puzderie de bistrouri ii intampina cu cocteiluri ieftine, pe baza de bere la halba si rom.

MOTIVE DE BUNASTARE. Nivelul de trai este asigurat in Flamanzi, la fel ca si in oricare alt oras al lumii, in primul rand de forta lui economica, de capacitatea lui de a-si converti resursele in profit.

Micul combinat de confectii din localitate, fosta unitate socialista, desi se confrunta cu probleme inerente tranzitiei, absoarbe o buna parte din forta de munca din Flamanzi, le asigura femeilor posibilitatea de a produce.

Tot la capitolul “productie“ trebuie amintita covrigaria din oras. Aceasta e o unitate prospera: produce atat pentru consumul local, cat si pentru viitoarele orase de peste deal (Vom insista separat asupra industriei alimentare a Flamanzilor intr-un paragraf special).

Industria metalurgica este reprezentata la inalt nivel de potcovarul urbei, care obtine venituri ce ii permit sa locuiasca intr-un apartament central.

Toate restaurantele din Flamanzi au devenit renumite prin originalitate: la nici unul nu se poate manca. Asta a atras multi excentrici din oras, si din traficul rutier, ceea a contribuit la dezvoltarea acestui tip de afacere. Exceptie face restaurantul de la Sase Drumuri, unde se tine la indemana o pizza coapta de trei zile, ce poate fi incalzita la comanda.

In cartierele marginase isi au sediile, somptuoase, corporatiile agricole care exploateaza zestrea funciara a orasului...

Am amintit doar cele mai importante repere economice, lasand spatiu sa se inteleaga ca lista lor e imposibil de epuizat.

LISTA MARILOR SUCCESE. In Flamanzi s-a reusit inlocuirea transportului in comun cu transportul individual, cu caruta, ceea ce in contextul crizei mondiale de energie reprezinta o initiativa geniala. Puncte de alimentare a cailor exista la fiecare resedinta, in timp ce prima benzinarie din cel mai ecologic oras al mileniului III abia se construieste.

Vechea retea de incalzire a fost desfiintata, cu mari eforturi, pentru a fi inlocuita cu un sistem de incalzire individuala, pe baza de godin, avand in vedere abundenta de material lemnos combustibil din zona.

S-au luat masuri pentru conservarea ramasitelor caii ferate ce trebuia sa treaca prin Flamanzi, linie care de peste 20 de ani vrea sa fie terminata. In aceste conditii, flamanzenilor numai la metrou nu le sta capul...

ORAS PRIN REFERENDUM. Dupa modelul marilor orase, Flamanzi e si el taiat de o apa: paraul Varnita, cum ar fi Tamisa prin Londra. Are si el un primar – cum ar fi un primar de oras. Are si el cateva bulevarde cu asfalt si restul pietruite, sau pur si simplu ulite, cum ar fi in Bucuresti. Are cablu, are spital, are parc, abator falimentat, club de karate, camin cultural, are istorie, are asezare strategica intre Harlau si Botosani, falitii lui, are tot, deci nu intelege de ce ii este luata la misto dorinta de a fi oras doar pentru simplul motiv ca e un sat.

Sub “dictatura“ de opt ani a liberalilor, reprezentati de primarul Tarus, flamanzenilor li s-a cerut sa aleaga intre sat si oras, fara a treia varianta (zona calamitata, de pilda), iar ei au ales sa fie oraseni guvernul a pus capac deci, macar din putin respect pentru vointa multimii, toata lumea ar trebui sa vorbeasca de acum incolo despre Flamanzi ca despre un oras.

URBANISM
Adevarata fata a acestui oras facut prin decret o puteti descoperi in paginile urmatoare, azi si maine. O localitate trebuie intai sa fie oras si sa i se recunoasca acest statut prin lege sau mai intai se da legea si localitatea trebuie sa devina oras? Aceasta e intrebarea: orasul care este sau care vrem sa fie?

PRIMARUL CARATIST
In Flamanzi, alegerile de luna trecuta i-au smuls fotoliul de primar penelistului Constantin Tarus, despre care nu gasesti prea multi in oras sa iti spuna o vorba buna. Oamenii se plang ca primarul le vorbea urat, ca nu le dadea ajutorul social intreg, ca au primit alimente pe care Tarus le-a bagat la el in magazie, ca nu le-a dat pamant, ca a permis detonarea unui bloc in loc sa-l faca de locuinte si cate si mai cate. “Cand m-am dus sa-mi dea ajutor social, ca am copii multi, mi-a zis: “Pai ce, cu mine te-ai frecat? Eu ti-am facut copii?”“, ma trage de maneca o femeie cu fata alba acoperita de funingine de la groapa de gunoi plasata fix in mijlocul orasului. Pentru toate, Tarus are un raspuns. “E adevarat, eu vorbesc mai direct. Si omul vrea sa-l lingi. Eu nu am avut rabdare de asa ceva. Pai, esti tampit la cap sa faci numai sex? Copiii cine ti-i hraneste? Mai am un dobitoc aici care a facut patru copii, s-a despartit de nevasta, iar acum primaria da trei milioane pentru fiecare copil. Eu i-as pune in lagare, domne pe astia, sa munceasca si sa-si creasca copiii“, afirma Tarus. Nici curatenie la blocuri nu a vrut sa mai faca pentru cei care nu-si faceau singuri, ca nu este “gunoierul“ lor. Nu exista insa nici un conteiner pentru gunoi, ci mormane depozitate fix in buricul orasului. Constantin Tarus este convins ca noul primar, Dimitru Mihutaru de la PSD, a castigat alegerile facand “o campanie foarte scarboasa, parsiva“ si ca i-ar fi amenintat pe alegatori ca le ia pensiile daca nu voteaza PSD. “Saracimea s-a dat dupa el, dar nu-i nimic. Descresterea lui va fi cresterea mea. In patru ani ajung iar primar“, zice Tarus.

Noul primar este, la prima vedere, foarte popular. I-a scos pe oameni la munca, a dat foc la gunoi, a contactat ANL sa faca dintr-un bloc distrus apartamente noi etc. Se plange insa ca Tarus nu-i da documentele pentru transa a doua SAPARD si stampila primariei. Oamenii spun ca dusmania dintre cei doi politicieni ar fi mers pana intr-acolo incat era sa se bata. Mihutaru se apara insa spunand ca nu ar fi indraznit Tarus una ca asta pentru ca stie ca e karatist. Iar el nu ar fi putut initia bataia din acelasi motiv, legile acestui sport o interzic. (Oana Stancu)

12 kilometri zilnic pana la scoala
In Flamanzi exista doar o singura posibilitate pentru copiii care termina clasa a VIII-a de a urma cursurile unui liceu. Dupa Capacitate, cei mai multi merg la Grupul Scolar “Nicolae Balcescu“, unde pot alege din doua profile: medicina veterinara si biologie-chimie. Directoarea adjuncta a institutiei, Maria Dariciuc, spune ca elevii sunt saraci, dar isi dau silinta la invatatura tocmai pentru ca parintii fac eforturi uriase pentru educatia lor: “Avem copii la scoala care, din cauza situatiei precare, vin la ore nemancati si bolnavi. Unii merg pe jos, zilnic, cate 12 kilometri din satul Frumusica“. In ciuda saraciei, procentul de promovabilitate este de 93%-94%, anul trecut existand doar un singur repetent la grupul scolar. In ultimul timp, mai putini copii pleaca la studii in Botosani. “Unii parinti sunt plecati in strainatate si prefera sa-si tina copii aici, sub supravegherea bunicilor. Am avut tot felul de necazuri, cam orice in afara de droguri“, spune directoarea.

Pe o ulita, cativa copii au si ei cateva nemultimumiri. Unul dintre ei, curajos pentru ca nu invata in localitate, vrea s-o “dea in gat pe directoarea de la scoala“. E vorba de o scoala generala dintr-un sat, iar copiii o acuza pe directoare ca le-a cerut bani sa puna niste bare la poarta si “a pus niste alea proaste si ruginite, care nu costa cat ne-a cerut“. Micutii nu inteleg de ce directoarei ii trebuie frigider nou in cancelarie si de ce cornul este atat de tare. Mai au un necaz cu un vecin, care nu-i lasa sa bata mingea in fata scolii. In rest, frumoasa copilarie merge inainte. (Catalin Pruteanu)

VICTORIA SOCIALISMULUI
Primarita Flamanzilor pe timpul lui Ceausescu, Eugenia Baraboi, povesteste cum comuna a scapat ca prin urechile acului de a se numi Victoria Socialismului. Era prin ’80 si ceva, la un congres al agriculturii la Bucuresti si cineva, caruia ideea de Flamanzi pentru un regim atat de hranitor precum comunismul nu i-a surat, a propus noua denumire. “Cand m-am dat jos de pe podium, nu puteam sa ma duc la oameni langa mine in sala. Mi-era frica si sa ma duc acasa ca nu ma mai primea soacra-mea, care era invatatoare“, spune Baraboita. Ceausescu o fi uitat probabil ca Flamanzii au ramas Flamanzi. (Oana Stancu)

RISCURI
“Elevii sunt saraci, dar isi dau silinta la invatatura tocmai pentru ca parintii fac eforturi uriase pentru educatia lor. Avem copii la scoala care, din cauza situatiei precare, vin la ore nemancati si bolnavi. Unii merg pe jos, zilnic, cate 12 kilometri din satul Frumusica“ - Maria Dariciuc, director adjunct Grupul Scolar “Nicolae Balcescu“, Flamanzi

Si ea isi vrea pamantul inapoi
ALEXANDRU NASTASE, CRISTIAN PETRU

Lucia Lipciuc din Flamanzi a contactat Caravana Jurnalului National pentru a-si spune pasurile. Ca si alti oameni din localitate, femeia nu si-a primit inapoi pamantul. Socrul ei, Ioan Lipciuc, a fost inainte de razboi cel mai bogat om din Flamanzi. Avea peste 31 de hectare, pentru care, pe vremea comunistilor, a patimit mult. I s-a impus o cota pe care nu a reusit sa o onoreze si a fost arestat si dus la Canal, iar sotia lui, la puscarie la Zalau. Cei doi au fost inchisi aproape doi ani, iar cand s-au intors in sat, pamantul, rodul muncii lor de-o viata, le fusese luat. Dupa Revolutie, mostenitorul “chiaburului“, sotul Luciei, a primit 10 hectare, iar cand, potrivit noilor reglementari, trebuia sa primeasca tot pamantul, s-a lovit de refuzul fostului primar. Intre timp, asteptand pamantul parintilor sai, sotul Luciei s-a prapadit. Femeia a ramas singura sa lupte. “M-au purtat intre Primaria din Flamanzi si Prefectura Botosani. Mi-au tot spus ca nu am suficiente acte. I-am dat in judecata, am castigat, dar ei au facut recurs. Mi s-a dat castig de cauza si de aceasta data“, sustine Lucia. Pana la urma, Prefectura Botosani i-a validat cererea de restituire a pamantului, dar femeia s-a lovit inca o data de refuzul fostului primar din Flamanzi, Constantin Tarus. Motivul invocat de acesta a fost acela ca pamantul femeii nu aparea in Registrul Agricol. “Socrul meu avea locuri foarte bune. Mi s-a spus ca daca o sa vand pamantul mi-l dau inapoi. Altfel nu!“ Cu un brat de acte in mana, femeia isi cauta dreptatea. Noul primar i-a promis ca o va ajuta. Dar dupa atatea drumuri si procese, Lucia Lipciuc nu mai stie in cine sa se increada. Vrea sa se adreseze Parchetului National Anticoruptie si tuturor institutiilor abilitate. Singura ei dorinta este sa primeasca pamantul pentru care socrul ei a muncit atat de mult si pentru care a facut si puscarie.

Jurnal de campanie
Data plecarii: 21 iunie 2004
Distanta parcursa: 1.948 km
Localitati tranzitate: 168
VIOREL ILISOI

Drumul de la Iasi la Flamanzi nu ne ofera nimic deosebit de vazut, in afara de relief – dealuri cu papusoi -–, parca am merge printr-o teava botita. Oprim in Cotnari, unde bem cate o cafea.

In Harlau, vechiul targ, altadata plin de hanuri, gasim un hotel in care nici plosnitele nu se simt bine – asadar, vom dormi in Botosani. Trecem fara emotii pe langa un radar ce pusese trompeta pe noi, fiindca rulam chiar sub viteza legala, din cauza cainilor care, in Harlau, par ca tanjesc sa linga numere de Bucuresti.

Intram in Flamanzi usor panicati. Atat s-a scris si s-a tot scris in presa despre satul asta devenit oras peste noapte, incat ne e un pic teama ca nu vom mai gasi subiecte inedite si ca vom fi nevoiti sa molfaim aceeasi guma trecuta deja prin nenumarate guri.

Seara mai batem vreo 30 de kilometri pana in Botosani, la cel mai apropiat hotel. Prin partile astea nu-i ca-n Transilvania, unde in fiecare sat gasesti o pensiune ceva, un loc unde sa pui capul. Gasim locuri la “Rapsodia“. Am stat in periplul nostru si la hoteluri mai ieftine. Si mai bune. Nici aici nu-i rau, avem apa calda, vedem de pe geam statuia lui Eminescu, parfum de tei, ni se furnizeaza ora exacta de la un orologiu... trai, neneaca! Numai ca, noaptea, cei care au ales camere mai ieftine (dar tot scumpe!), in aripa veche a hotelului, se zvarcolesc sub asaltul tantarilor cu cele mai tari si mai flamande trompe din turismul romanesc. Daca pana si pe uscatul de Florin l-au facut ciur, de se vedea volanul prin el de la spate, va dati seama ca daca in locul nostru ar fi fost cei de la Animal Planet ar fi putut realiza un documentar senzational. Dupa inca o zi de Flamanzi ne cazam, sambata noaptea, vrand-nevrand, tot la “Rapsodia“. Dar ne mutam toti in aripa noua. Aici, ferestrele au “plase de tantari“. Asta face diferenta de cateva sute de mii: niste banale strecuratori.

Restaurantul e ocupat de nuntasi, mancam iarasi prin vecini. Ne folosim de prilej pentru a iesi la o scurta viata de noapte prin Botosani. Intram usor in vorba cu tinerii ancorati in halbe de bere, pe terase. Moldovenii sunt pasnici, nu sar la bataie decat pentru motive intemeiate, cum ar fi sapca pe o parte. Dar noi nu purtam nici unul sapca, noaptea, cel mult palariile de cowboy cumparate dintr-un sat razesesc. Asa ca revenim teferi in camerele securizate cu plase la geamuri si, dupa ce scriem, dormim condensat, ca trebuie sa ne trezim dis-de-dimineata – ne asteapta o zi grea in indepartatul Darabani, de ziua Americii.

(PS: Precizam ca si la aceasta data Cristi Petru a ramas dator cu cinstea de care s-a eschivat de Sf. Petru. Va trebui sa luam masuri!)

DRUMUL CARAVANEI

Etapa I - Hamangia

Etapa a II-a - Histria

Etapa a III-a - Jurilovca – Sulina – Sf. Gheorghe

Etapa a IV-a - Namoloasa – Marasesti

Etapa a V-a - Podul Inalt

Etapa a VI-a - Flamanzi

Etapa a VII-a - Darabani

Etapa a VIII-a - Humulesti

Etapa a IX-a - Tihuta

Etapa a X-a - Praid

Etapa a XI-a - Corund

Etapa a XIII-a - Horea, Avram Iancu, Rosia Poieni

Etapa a XIV-a - Castelul Huniazilor, Ghelari

Etapa a XV-a - Sarmizegetusa

Etapa a XVI-a - Petrila

Etapa a XVII-a - Maglavit

Etapa a XVIII-a - Izlaz

Etapa a XIX-a -Silistea Gumesti

Etapa a XX-a - Cuca Macaii

5 iulie 2004: Flamanzi - Si azi vor tot pamant!

Sade cu rabdare – de 100 ani tot are rabdare – pe treptele primariei. A adus cu el in suflet, in crestaturile palmelor si sub unghii toata averea lui: un fir de pamant caruia ii cauta intregul. E el, Taranul din Flamanzi. Si azi vrea tot pamant!
OANA STANCU

Nu trebuie sa-l cauti. E de ajuns ca intr-o zi de lucru sa opresti masina in fata Primariei. Il vei gasi acolo, cuminte, asteptand. Ce mai conteaza o zi, ce mai conteaza un an? A asteptat el sa treaca boierii... apoi comunistii... apoi un primar sau altul... Anii l-au lasat fara putere, drumurile, fara incaltari, dar el tot mai incearca pana va inchide ochii. Azi, cel care poarta crucea e Dumitru Bunzic; maine poate fi altul.

DESPARTITI. Batranului Bunzic, sufletul i s-a trezit din amortire o data cu starpirea comunistilor: PAMANTUL! Si a pornit in cautarea lui. Au trecut 14 ani si tot nu s-au intalnit. Nu-i ajuta nici soarta, ca nici unul dintre ei nu e mare, sa se vada mai bine: nea Dumitru e un cap si doua brate sub o palarie si niste ochelari; Pamantul – un imas cu o tarna, gradina, paraie si, basca, o puturoasa, care tate adunate nu fac nici trei hectare.

Prin 1992 au inceput sa se dibuie. Atunci, lui nea Dumitru Bunzic i-au spus unele, Arhivele Statului le cheama pe ele, ca in Registrul Agricol, la numarul 65, figureaza el, Pamantul lui. Se legitima cu procesul-verbal al Comisiei de Reforma Agrara a Plasii Sulita, judetul Botosani, de la 21 iulie 1947. A fugit la Primarie sa faca actele sa-l ia acasa, cand, ce sa vezi? Stapanii il logodisera cu altcineva. Cica sa-i dea altul in loc. Bunzic nu a descumpanit. S-a dus la judecata. Si judecatorul i-a dat dreptate. Apoi, mai-marii de la prefectura au dat si ei pe el in judecata si aceia au castigat.

Bunzic s-a dus la un judecator mai mare si iar dreptatea a fost de partea lui. Definitiv si irevocabil. Dar hartia pe care judecatorul i-a dat-o nu i-a fost de folos. Bunzic a platit impozit pentru Pamantul lui timp de mai multi ani, dar pamant nu a avut in acest rastimp. Acum sade pe treptele primarului si asteapta. In Flamanzi sunt inca 213 titluri de restituit, Primaria de aici fiind in litigiu cu doua comune invecinate, unde a fost arondat pamantul care a apartinut de drept flamanzenilor.

FLAMANZI
suprafata: 10.800 de hectare
locuitori: 11.878
5 scoli generale
un grup scolar industrial
o scoala de arte si meserii
150 de cadre didactice
10 medici
7 biserici

DREPT
“Suntem tarani, nimic de zis, dar avem si noi dreptul la pamantul nostru“ - Ghita Atoderesei, flamanzean fara pamant

NEDUMERIRE
“Ce fac eu cu pamant acolo? Mai bine-mi dadea in Ucraina, era mai aproape, ma duceam cu avionul!“ - Parintele Cornaciu, preotul din Flamanzi

INDEMN
“Imi spune lumea “Voi, flamanzenii astia, cand faceti o noua rascoala?”. Da’ la noi, aia mai destupati la minte s-au dus la oras. Astora care am mai ramas ni se inchide gura repede, ca n-avem nici o putere“ - Ghita Atoderesei, flamanzean fara pamant

POVESTE CU ARENDASI
Dumitru Bunzic e din Poiana, orasul Flamanzi. Dupa colectivizare, pamantul sau a ajuns in Durnesti, iar oamenii de acolo l-au luat ei in folosinta. Au oferit la schimb pamant la fostul IAS Albesti, in locul numit Odaie. Lor le-ar fi convenit, ca locul cu pricina e mai aproape de casa lor, dar pamantul de acolo e luat in arenda de doi arendasi care au facut acolo ferme de oi si vaci. Ceea ce statul, reprezentat de primaria in care e Comisia de aplicare a Legii 18, stia. “Au pus porumb, grau, cresc oi, exact ce ne trebuie si noua. Il munceste, il recolteaza, e un om foarte gospodar“, spune Bunzic fara patima despre arendasul unde e pamantul sau. Dar el? El cand il va munci, cand il va recolta? “Suntem tarani, nimic de zis, dar avem si noi dreptul la pamantul nostru. Imi spune lumea “Voi, flamanzenii astia, cand faceti o noua rascoala?”. Da’ la noi, aia mai destupati la minte s-au dus la oras. Astora care am mai ramas ni se inchide gura repede, ca n-avem nici o putere“, se revolta un alt pagubit, nea Ghita Atoderesei. Alti flamanzeni au pamantul la Plugari si Frumusica, vreo 230 de hectare. Fostul primar nu s-a implicat in recuperarea lui. “Daca nu au intrat cu el in colectiv nu-l pot lua. Le-am spus clar ca nu le dau pamantul. Dar ei nu si nu. E, le-am dat, dar le-am dat 36 de hectare intr-un loc unde nu creste nimica“, ne-a declarat Constantin Tarus. Primarul nou, Dumitru Micutaru, intrat in paine de vreo saptamana, promite sa negocieze un schimb de terenuri cu primariile din comunele invecinate. “Daca nu ajungem la nici o intelegere, apelam la judet“, spune el.

RASCOALA DIN 1907 A IZBUCNIT AICI
De rascoala din 1907, flamanzenii nu stiu prea multe. Cea care stie povestea si o spune pentru toti cei care vin in Flamanzi sa intrebe este batrana Ecaterina Doaga, sora fostului invatator Simionescu. Batrana are 91 de ani si locuieste singura intr-o casuta darapanata. Povestea rascoalei o stie de la frate. El a vazut ce s-a petrecut si a povestit mai departe. “Boierul Sturza inchiriase pamantul unui anume Mochi Fisher, iar acesta a vrut sa scumpeasca darile. Trei duminici in sir au venit oameni din 17 sate sa faca contracte de arenda. In ziua aia a venit Iorgu Constantinescu, administratorul mosiei, a trecut prin fata Primariei si le-a spus oamenilor sa astepte, ca el se duce la cumnatul sau, la notar, Iorgu Ciornei. Oamenii s-au enervat si s-au luat dupa el. Strigau la cerdac sa iasa cainele ca altfel dau foc la casa. Iorgu a iesit cu servetul la gat si le-o zis ca o sa-i faca sa ajunga doua familii la o capra. Atunci, unul Dolhescu, de la Prisacani, l-o insfacat si l-o luat la bataie. Asa o facut. Si toti oamenii dupa el. L-au tarat in bataie pana la casa unde locuia alt administrator si acolo le-a iesit in cale cuconita de la oras, iar oamenilor le-a fost rusine si l-au lasat. S-au dus la casa boiereasca, unde au gasit doar camasarita si scortarul. Pe scortarul cela l-o batut. Dar in nici un caz n-o dat foc. Cineva i-o spus la mama mea, care era sora notarului Ciornei, sa inhame caii si sa-l ia pe Iorgu. Era batut cu ciomege, dar a avut caciula in cap si n-o murit. L-au dus la curte la Soresti si de acolo cu patru cai la Harlau, la doctor, si s-o vindecat. A murit peste cativa ani de antract. Asta e adevarul gol-golut. Nicidecum ca s-a dat foc si s-a omorat“, povesteste batrana. Documente pastrate la primarie arata ca 41 de tarani au fost arestati in Flamanzi. Iar cand rascoala s-a extins s-a ajuns si la focuri de arma, la morti si raniti. Acum, in Flamanzi, pe locul casei boieresti, e un abator dezafectat. Conacul, facut muzeu, a ars. A ramas insa casa notarului Ciornei, de unde taranii l-au scos pe Iorgu, administratorul. In ea a stat invatatorul Simionescu, iar acum e locuita de un cioban.

Sursa : Jurnalul National
2004-07-05 12:47:28 Postata de dan
   
Stirile Zilei  2004-07-05 12:47:28
 
  Cayenne duce Porsche pe culmile succesului
  Touareg câştigă premiul britanic pentru securitate
  Chirurgie ORL fara sange
  Studiu - Tinerii copiaza viciile starurilor
  Concediul face minuni
  Gadget - Woofer pe umeri
  Electrocasnice cu meniu “inteligent“
  Sport - Lovitura sezonului
  Sport - Portugalia invadata
  Bagdad, orasul prizonier
  Misterul celui de-al treilea fiu al lui Erbasu
  Juriul a pus coarne Cerbului de Aur
  POLITIC/Stirile zilei – 3 iulie 2004
  “Un spectacol feeric“ la Flamanzi
  Muntele vrajit Coza: taramul misterelor
  “Ne-a furat curentul!“
  OZN de 1.500 de metri
  Aparitia de la Nanesti
  Lumini stranii pe cerul Clujului
  Plutonierul Mancu si “smecheritii“
  Biblioteca OZN in casa lui Iorga
  Retezatul bantuit de ochiul dracului
  OZN- urile “invizibile din Padurea Hoia-Baciu
  Dosarele X in Romania
  Reusita - Desen artistic la BAC realizat cu picioarele
  Milioane de dolari, din cafea la automat
  Patronii teraselor prefera fustele
  Bagdad - Clica l-a tradat pe dictator
  Alerta inainte de Ziua Independentei
  “Interporto“ – O suveica in stil italian
  Paula Iacob : " O inscenare "
  Mutu, in maldive cu Alexandra
  Un milion de lei - o seara in Satul de vacanta Mamaia
  Drepturile turistilor cu masa asigurata
   
  Ultimele stiri din -
Trimite Email cu aceasta stire
Tipareste Stire
Mai multe stiri din
· Omul care a adus hypermarketul  (2005-11-19 11:52:00)
· Stranepotul lui Caragiale  (2005-11-18 11:15:20)
· Ionut Fulea: 'Imi iubesc aproapele cantandu-i cu drag'  (2005-11-17 18:02:17)
· Artist pentru straini  (2005-11-14 10:28:18)
· Ce-au fost si ce-au ajuns  (2005-11-07 11:53:50)
· 'Romena' din Africa  (2005-11-04 10:19:47)
· Cosmarul italienilor  (2005-10-28 09:39:06)
· Echilibru - Dincolo de cuvant si bariere  (2005-10-28 09:38:10)
· 'Mi-a imbogatit viata!'  (2005-10-27 10:22:23)
· Exilat ca sa taca  (2005-10-24 12:06:35)
Parteneri media :
Jurnalul National Libertatea OnLine Ziarul care spune lucrurilor pe nume Cotidianul Gardianul
   
Wallpaper Stiri Concursuri ServiciiOnLine DownloadSoft
Sms Moka Vremea JocuriOnLine Sistemul fiscal Titrari
Mail Media Programul TV Persoane fizice Wallpaper
#irc Curs Valutar Bancuri Persoane juridice Referate
BAC 2004 Linkuri utile Muzica Noutati Retete Culinare
       PHG recomanda    Adaugari noi
Cum sa adaugi un site - Termeni de utilizare - Politica de securitate - Mail us - Publica pe acest site  FreeFind.com



© Copyright reserved by PHG SOFT- 2003-2005